Cunoscut si sub numele de Palatul Sturdza, Castelul Sturdza de la Miclauseni este o adevarata capodopera arhitecturala in stil neogotic in care blazoa - Obiective Turistice Roman
Oferte de sejururi la pensiuni, hoteluri, cabane
Home » Zona Moldova » Roman » Obiective Turistice
Administrare Cont | Promovare Pensiuni si hoteluri | Contact |
 
  Ghid turistic Roman  

Vremea in
Roman

 Acum:
Insorit
Vremea in Roman, Insorit

6°C

Senzatia reala: 1°C

 Astazi:
Vremea Astazi: Innorat

Min: 2°C

Max: 7°C

 Maine:
Vremea maine: Preponderent innorat si averse de ploaie

Min: 1 °C

Max: 5 °C

 Vremea in Roman
 
Obiective Turistice Roman

Logo Romania-Turistica.ro Castelul Sturdza de la Miclauseni - capodopera arhitecturala in stil neogotic

Castelul Sturdza de la Miclauseni - capodopera arhitecturala in stil neogotic

Cunoscut si sub numele de Palatul Sturdza, Castelul Sturdza de la Miclauseni este o adevarata capodopera arhitecturala in stil neogotic in care blazoanele si stemele ornamentale ce impodobesc fatada si turnurile de paza din parc sunt maiestuos realizate.

Castelul a fost construit in perioada anilor 1880 -  1904, de catre Gheorghe Sturdza si sotia sa Maria, pe un vechi asezamant moldovenesc. 

Initial, pe , locul pe care astazi se afla Castelul Sturdza, se afla o mosie intinsa, daruita in jurul anilor 1410 de domnitorul Alexandru cel Bun vornicului Miclaus, dupa moartea acestuia, mosia fiind fiind cunoscuta  sub numele de  Miclauseni. 

La 25 aprilie 1591, urmasii vornicului Miclaus au vandut mosia vistiernicului Simion Stroici care, la inceputul secolului al XVII-lea a construit un conac, ale caruui vestigii au putut fi vazute pana la inceputul secolului XX.

In testamentul sau din 5 iunie 1622, vistiernicul Stroici lasa mostenire satul Miclauseni lui Lupu Prajescu.

Mosia Miclauseni ajunge in posesia familiei Sturdza in la sfarsitul secolului al XVII -lea, ca mostenire lasata rudelor sale de Lupu Prajescu fratilor Ioan si Sandu Sturdza. 

În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza a reconstruit vechiul conac boieresc, iar, aproape 70 de ani mai tarziu, fiul sau, Dimitrie Sturdza construieste in curtea conacului o biserica in stil baroc ce adapostea numeroase obiecte de cult valoroase.

Preocupat de moistenirea familiei, fiul lui Dimitrie Sturdza, Alecu Sturdza, a amenajat un superb parc in stil enghezesc in jurul conacului ce se extindea pe o suprafata de 42 de hectare. 
Istoria ne spune ca Alecu Sturdza a murit  de holera in 1848, desi moartea sa a ridicat multe suspiciuni din cauza ca Alecu Sturdza imbratisase ideile revolutionarilor de la 1848, atitudinea lui nefiind pe placul domnitorului Mihail Sturdza, varul sau, vehiculandu-se ideea ca Alecu Sturdza a fost omorat din ordinul varului sau.
Alecu Sturdza a fost inmormantat in biserica din curtea conacului, iar mosia a fost administrata de sotia acestuia, Ecaterina care, la randul ei, a lasat-o mostenire fiului ei, Gheorghe Sturdza. 

George Sturdza se muta la Miclauseni in 1869, cand s-a casatporit cu Maria, fiica scriitorului Ion Ghica. 

In jurul anilor 1880, Gheorghe Sturdza a vandut cateva paduri si a contractat un credit de la  Societatea de Credit Funciar Roman si construieste un palat in stil neogotic tarziu ce mai poate fi vazut si la Palatul Culturii din Iasi si Palatul Domnesc de la Ruginoasa. 

Pe langa valoarea sa arhitecturala, la acea vreme, castelul adapostea o inestimabila colectie de carti valoroase, documente, bijuterii, tablouri, busturi din marmura de Cararra, argintarie, piese arheologice de mare valoare, colectia de carti avand 60.000 de exemplare, multe dintre ele fiind editii princeps, sau foarte rare. 

Gheorghe si Maria Sturdza au avut un singur copil, Ecaterina Sturdza care s-a casatorit in 1897 cu Serban Cantacuzino, dar nu a avut copii, Ecaterina ramanand vaduva de tanara. 
In perioada Primului Razboi Mondial, Castelul Sturdza devine spital militar si este administrat de Maria Sturdza si fiica sa Ecaterina care se ocupa de ingrijirea militarilor raniti.

In 1944, cand linia frontului s-a apropiat de Miclauseni,  Ecaterina Sturdza paraseste castelul  si ia cu ea odoarele bisericesti, iar mare parte din cartile de valoare din biblioteca palatului le duce la  Episcopiei Romanului. 
In acelasi an, Castelul Sturdza adaposteste nemtii luati prizonieri si este devastat de soldatii rusi care distrug obiecte de mobiler si mare parte din cartile valoroase ramase in biblioteca palatului, bagandu-le pe foc, sau vanzandu-le catre magazinele din Targu Frumos, sa fie folosite ca hartie de ambalat. 

Prozatorul roman Jacob Popper reuseste sa salveze o parte din cartile ramase in urma dezastrului produs de soldatii rusi, o parte din ele fiind depuse la sediul Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică din Iasi, o parte fiind vandute Bibliotecii Centrale Universitare, iar altele fiind scoase din tara. 

La sfarsitul vietii, Ecaterina Cantacuzino (fiica lui Gheorghe Sturdza si Maria Ghica), vaduva si lipsita de urmasi, s-a calugarit si doneaza Episcopiei Romanului Palatul Miclauseni si intreaga mosie din jurul acestuia, cu scopul ca aici sa fie amenajata o manastire de maici. 

In 1953, odata cu venirea la putere a regimului comunist, Palatul de la Miclauseni si intreaga mosie a devenit proprietatea Statului, moment in care, manastirii de la Miclauseni i-a fost schimbata destinatia, iar maicutele au fost mutate la Cozancea, un schit din judetul Botosani. 
Ecaterina Cantacuzino a murit in schitul de la Cozancea, iar osemintele ei au fost aduse si ingropate in cimitirul bisericii de la Miclauseni in anul 1970. 

Odata cu intrarea in administrarea Statului, mobilierul valoros din Palat a fost luat de satenii din zona, multe piese de mobilier fiind modificate si redimensionate  pentru a se putea incadra in locuintele mici ale localnicilor. 

In 1960, Castelul de la Miclauseni a devenit sediul Centrului de Plasament pentru copii cu handicap psihic sever, iar 8 ani mai tarziu, un incendiu devastator a nimicit si ultimile piese de mobilier ramase si depozitate in podul castelului. 
Apa cu care a stins focul a distrus peretii, iar vechiul castel somptuos de odinioara a fost supus degradarii continue. In 1985, un nou incendiu a distrus si acoperisul cladirii. 

In 2001, Palatul Sturdza a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, iar centrul de plasament a fost mutat. 
Revovarea castelului a inceput in 2004 cu lucrari de consolidare si restaurare, in acest proces fiind de o maxima importanta fotografiile din perioada de glorie a palatului. 
Piesele de mobilier din lemn, în special usi, ferestre, lambriuri, scari interioare din lemn și parchetul original au fost restaurate și conservate în anii 2003-2005.

Astfel, in urma unei investitii impresionante, Castelul Sturdza a recapatat frumusetea de odinioara si, astazi, pe mosia de la Miclauseni, vizitatorii se pot bucura sa cunoasca adevarate  pagini de istorie, dar se si pot caza in camere renovate,sau pot manca preparate boieresti la restaurantul castelului.

Ansamblul muzeal cuprinde acum trei obiective turistice importante: castelul (sau palatul) Sturdza, biserica Sfinții Voievozi - care datează din 1787 - și parcul, amenajat în secolul al XIX-lea

Program de vizitare

Luni: închis
Marți – Vineri: 11.00 – 18.00
Sâmbăta și Duminica: între orele 12.00 – 18.00 (ultima intrare la ora 17.00).

Vizitarea Castelului în afara programului standard se poate face prin rezervare cu minim 24h înainte de ora dorita pentru vizita.

Intrarea se face din oră în oră, grupurile fiind însotite de ghid.







foto: Otilia HARIGA
autor: C. PREDOIU 27-Jan-2021

Galerie foto

Castelul Sturdza de la Miclauseni - capodopera arhitecturala in stil neogotic Castelul Sturdza de la Miclauseni - capodopera arhitecturala in stil neogotic Castelul Sturdza de la Miclauseni - capodopera arhitecturala in stil neogotic Castelul Sturdza de la Miclauseni - capodopera arhitecturala in stil neogotic Castelul Sturdza de la Miclauseni - capodopera arhitecturala in stil neogotic Castelul Sturdza de la Miclauseni - capodopera arhitecturala in stil neogotic Castelul Sturdza de la Miclauseni - capodopera arhitecturala in stil neogotic
PUBLICITATE